miercuri, 28 decembrie 2011

Vine anul nou!

O fata draga este trista, anul ce se apropie de final nu i-a fost prea bland.
A incheiat cu o intrebare aparent simpla:
"Voi ce vreti sa lasati in urma din anul care tocmai se incheie? Si ce vreti sa luati cu voi?"
Multe rele se intampla in lume, pe unele le provocam, altele ne vin gratuit, unele ne intaresc sau ne fac sa credem ca nu ne mai putem ridica ...
Eu am o viata tare roz ... atat de roz, de niste ani incoace, ca ma sperii aproape :)
Evident ca nu fiecare zi e roz, unele sunt gri de-a dreptul ... dar cat timp ai ... cel putin un om care te iubeste cu totul, langa tine ... eu cred ca poti prinde aripi in fiecare zi.
Eu am trei perechi de aripi langa mine, si le tin atat de strans ... nu vreau sa-mi imaginez viata fara ei, cu siguranta daca i-as pierde as filosofa in alt stil ... nici nu vreau sa ma gandesc.
Poate ca le-am uitat prea repede pe cele rele, sau n-au fost chiar asa de grave ... acum nu mai stiu, consider doar ca am invatat ce era de invatat si le-am lasat sa treaca.
Si bine am facut, zic eu, nu are rost sa te agati de trecut. 
Nu are rost sa regreti ce a trecut. Daca ai invatat ce a trebuit atunci, fie de bine, fie de rau, el, trecutul, si-a indeplinit menirea, azi esti un om mai intelept.
Traieste clipa! cu bucurie, cu responsabilitate, viitorul este facut din zile de azi. Daca socoteala pe care ti-o faci azi e buna, si esti impacat, viitorul nu va fi gresit.
Concluzie:
Vreau sa iau cu mine in anul viitor ... omul care a crescut in anul ce a trecut, cu siguranta stiu/pot/simt mai multe decat anul de dinainte.

Sa va fie bine!

Week-end bucurestean, part ll - Romeo si Julieta, experienta de la TNO



"I rock, therefore I am" :)
nu-mi apartine, este un motto al postului "bucurestean" RockFm, de pe 100.6, care post ne insoteste de fiecare data cand ajungem in/pe langa capitala. Acum mi s-a parut foarte potrivit pentru a fi mentionat, veti vedea de ce :)
Inclusiv acum ascult Rock FM, veti rade de mine daca va povestesc cum stau in masina, intr-o parcare pe langa Unirii (este duminica, 4 dec, ora 18), pentru ca am  plecat prea de timpuriu de acasa si nu am prins beculetele aprinse la prima trecere prin oras (spre iesirea din Militari) dar pareau sa se pregateasca pentru eveniment, acus-acus :)
Am si eu fixurile mele, ce vreti? daca nu e zapada ... macar sa particip la desfraul financiar organizat de edilii nostri, "pane et circum" era, nu?

Week-end bucurestean: Romeo si Julieta, experienta de la TNO
(atentie! nu TNB, e tot acolo dar mai ... dupa colt un pic :) )

Oare cu ce as putea incep, pentru a va comvinge sa mergeti?
Sa va spun ca am aplaudat mai bine de 15 minute la final (plus aplaudatul furtunos la fiecare piesa pe parcurs, vreo 15-20 de bucati), cu lacrimi curgand pe obraji?
Sa va spun ca sala era atat de plina, intr-o frumoasa si calda seara de decembrie, incat cu greu puteai numara cateva spatii cu unul-doua locuri libere?
Sa va spun ca vocile protagonistilor ajungeau, fara nici un efort, pana la cele mai indepartate urechi, de pe ultimul rand (unde am mai gasit eu bilete), si-mi faceau inima sa-mi bata cum rar mi-a batut, desi am o viata foarte plina si roz?
Sa va spun ca bucuria de a fi prezenta acolo, alturi de cativa oameni foarte frumosi, "colegi" de pe site-ul AmFostAcolo (care sunt sigura ca au simtit la fel ca mine), mi-a intregit o seara cu adevarat deosebita?

Dar sa mai vorbim si despre altii ...

Actori-cantareti mai frumosi, mai potriviti si mai daruiti, rar am vazut, dar poate sunt eu neinitiata ... totusi, review-urile de pe site-urile de specialitate, comentariile de pe blogurile celor care au fost spectatori, toata presa si media care lauda aceasta maiastra punere in scena a celebrei piese, si nu in ultimul rand, nesatul cu care se vaneaza biletele la aceasta piesa, care se joaca de mai bine de doi ani, toate acestea ma fac sa cred ca ... subiectivismul meu ... este impartasit de multi altii :) si ca am judecat corect calitatea spectacolului.

Inca de la primele acorduri iti tresalta inima.
Daniel Iordachioaie (Printul din Verona) este foarte impunator, in rol de autoritate suprema in Verona.
Versurile sunt adaptate la vremurile moderne, si nu numai ele, si costumele, decorurile, toata prestatia.
Se incepe, dupa cum stiti, cu prezentarea locatiei si a rivalitatii dintre cele doua familii: Montague si Capulet.
Totul este presarat cu un umor de foarte buna calitate, actorii sunt frumosi iar costumele si coregrafia sunt absolut deosebite.
Apare tanarul Romeo, inaintea lui , cateva voci care deja cresc adrenalina, Benvolio (George Calin, imposibil sa gasesti un carcotas care sa spuna ca nu i-a placut "jocul" acestui Om) si Mercutio (un actor exceptional, poate fi gasit in multe alte piese), tineri, nelinistiti, aroganta specifica varstei, jocul excelent.
Dar cand incepe Mihai Mos(Romeo) partitura sa ...  si simte o voce de bariton in fiecare coltisor al salii, tresalta fiecare musca si fir de praf.
Dupa aplauzele bine-meritate, atentia se intreapta catre Julieta (Diana Nitu), cum spuneam, actorii mi s-au parut excelent alesi pentru rolurile interpretate, nimic fortat, totul foarte natural, parca pe ei si i-a imaginat bunul englez atunci cand a asternut cu pana pe pergament aceasta opera.
Nu-mi mai amintesc cand am citit povestea sau cand am vazut ultimul film pe subiectul acesta, dar imbinarea aceasta de versuri-muzica-coregrafie-umor-costume mi se pare absolut geniala. Daca sunt carcotasi pe care aceasta poveste nu i-a sensibilizat pana acum, ei bine, le-as recomanda musicalul pop-rock R&J, de la teatrul de opereta Ion Dacian, este fara cusur din punctul meu de vedere.
Deci Julieta ... o copila ... atat de potrivita pentru rol mi s-a parut ... o privighetoare ...
Remarcabila mi s-a parut cand cele doua mame, Lady Capulet (Georgiana Mototolea) si Lady Montague (Adina Sima) canta in duet melodia "De ajus". O parte din scena, cu cele doua in prim-paln, se ridica si se roteste, coregrafia dansatorilor este foarte potrivita cu momentul, iar vocile ... ei bine vocile ... si acum oftez cand imi amintesc, o traire exceptionala.
La scena balului iar ne-au delectat cu o coregrafie si costume foarte frumoase, junele Romeo este lovit de sageata dragostei, devine, din fustangiu infantil, un barbat maturizat de atingerea dragostei.

Ieeeeei ... 18:30 s-au aprins beculetele, si Am Fost Acolo :)))

Eram la 200m de fantana mare de la Unirii, la a doua tura in oras, si inca nu misca nimic, am zis ca plecam daca nici acum nu se aprind. Presupuneam ca se pregateste, pentru ca vazusem lume asteptand la Universitate, la prima tura, dar era abia 17:30. Era destul de intuneric pentru ca stalpii de iluminat nu functionau, banuiam ca se pregateste. Cand s-au aprins a fost fantastic, mi-as fi dorit sa fi fost la Universitate, in multime, sa ne bucuram si sa aplaudam impreuna momentul.
Destul de subtire iluminatul la Unirii, fantana mare este imbracata cu o perdea de luminite, mai sunt impodobite si alte fantani mai mici, dar in rest nimic altceva, nici un alt beculet pe vre-un stalp, nici pe acolo, nici pe altundeva.
Am stat la coada o vreme, sa facem stanga, spre Universitea adica, o vreme insemnand cam 20 de min, de la fantana mare pana in intersectie. Acolo buluc maxim, am ignorat, am zis ca o tinem pe a noastra, evident toata lumea vroia in buricul targului, la acelasi eveniment.
Erau cozi imense de masini pe toate strazile principale care duceau pe magheru, ma asteptam sa fie aglomerat, dar nici chiar asa. Bucata dintre Unirii si Universitate era inchisa pentru masini, au transformat-o in alee pietonala, nu am vazut mare lucru, eram prea ocupati sa reusim sa iesim din ambuteiaj, se pare ca multi nu stiau ca va fi inchisa.
Apoi am iesit in Armeneasca, urmand tramvaiele, vroiam sa facem stanga catre Universitate, cand am vazut ce imbulzeala era, cat vedeai cu ochii, am continuat pe linia de tramvai, sper Piata Gemeni, Mihai Eminescu (pe Dacia este interzis pe sensul spre Romana) si am iesit in  Romana printr-un traseu cel ptin labirintic.
Cana am vazut ce dop era si in fata la ASE, un carnat ce continua pe sub toata feeria de lumini (pe care nici nu am vazut-o prea bine caci eram stresata de cum iesim, sa nu ne lovim, claxoanle inconjuratoare nu ne ajutau), am iesit in Victoriei si dusi am fost. Nu mi-a mai trebuit, ramanem la principiile noastre sanatoase ca noua ne place sa fim pe contrasens cu aglomeratia, o sa mai venim intr-o ... joi seara sa revedem ce n-am vazut acum.

Mda ... am plecat partial nesatisfacuti, pt ca tot poporul bucurestean a iesit la promenada la aprinderea beculetelor, n-au nici o vina, decat ca nervii nu sunt de nici un folos in situatii din acestea, deci exteriorizarea lor nu ajuta cu nimic.
Orele sunt trecute de 20, am iesit pe autostrada de o vreme (km 15-20),aici nu pea sunt beculete dar nici lumea nu claxonea sau injura, deci in mare stam bine, RockFm rezista in continuare :)

Revenim la rock si deci la piesa muzicala, ramasesem la "sageata dragostei" :)
(Am realizat ca nu prea pot scrie in timp ce masina mergea, iar dupa ce am intrat pe Dealul Negru situatia a devenit si mai ... albastra, deci am lasat scrisul pt o data ulterioara, cand si urechea interna ma acompania fericita :) ).

Of ... n-am terminat povestea de scris atunci cand trebuia si mi s-a topit entuziasmul.
Nu are rost sa mai scriu, am vrut sa scriu in seara in care am venit de la spectacol dar orele fiind inaintate (peiesa are aproape trei ceasuri) oboseala m-a rapus. Poate ca este mai bine asa, nu are rost sa va plictisesc, in 5 pagini, cu o poveste pe care cu siguranta o stiti.
Ce vreau sa spun defapt aici: este pacat sa ratati un asemenea spectacol, pe care eu nu-l pot cuprinde in cuvinte oricat as incerca. Treaba este ca mie imi tresalta inima de fiecare data cand un gand fugar, legat de aceasta experienta, imi trece prin cap :)

Mergeti! Este o treaba de calitate, sunt niste ceasuri care nu va vor lasa sa motaiti, va vor face sa dansati in scaune, sa nu stiti pe care dintre minunatii actori/cantareti/dansatori sa va opriti privirea, sa inspirati adanc arta si sa doriti sa pastrati cat mai mult, cu voi, ritmurile, versuriel, glumele, parfumul unui lucru bine facut. Va spun eu, hrana pentru suflet!

Orchestratia a fost absolut fantastica pe tot parcursul, vocile live au fost de o calitate excelenta, altfel decat playback-ul fara de greseala, dar minunate.
Mi-a placut ca la final s-a umplut scena de oameni, actori si oamenii din spate, dirijorul, orchestra si backing-ul vocal, iar publicul nu mai contenea cu aplauzele. Iar ei se bucurau, o bucurie adevarata, nascuta din aprecierile sincere ale unor oameni care si-au dorit sa fie acolo si care sunt sigura ca nu au regretat nici o secunda din timpul petrecut la aceasta desfasurare artistica.

La final chiar se auzeau suspine, scena mortii celor doi este deosebit de impresionanta.
Eu nu acolo am lacrimat, ci la ultima melodie, atunci cand au venit pe scena toate personajele, langa "morti", pentru a transmite, prin muzica si versuri, mesajul ca dragostea este un lucru important si trebuie respectat, nu trebuie sa mori pentru ea, ci sa traiesti.
Atat timp cat traiesti, nimic nu este definitiv, orice obstacol se poate depasi, doar moartea este definitiva ...


Desi nu doream sa mai scriu nimic dupa aceasta fraza, trebuie sa va las cateva link-uri intr-u dezvoltarea subiectului :)
- o recenzie foarte buna ... mai altfel :) poate astfel sunt convinsi si cei mai carcotitori si "jmecheri" dintre voi :) Printre altele, o comparatie cu piesele jucate in franceza si maghiara. M-a bucurat sa vad ca, per total, acotorii nostri nu sunt cu nimic mai prejos.
- cateva cuvinte despre actorii principali si culise, la lansarea piesei, in 2009
- Teatrul National de Opereta "Ion Dacian", cateva cuvinte despre piesa vazuta de noi, cu distributia aferenta
- un alt "punct de vedere", mai amplu si mai argumentat, o recenzie foarte buna, a unei persoane, diferita, la multe niveluri, de mine, si aparent ceva mai ... initiata intr-ale artelor.
Este bine sa cunoasteti cat mai multe unghiuri.

Eu le-am citit pe toate acestea dupa ce am vazut piesa, nu mi-au influentat cu nimic scriitura, stiam ca merg la o interpretare moderna, pe ritmuri de rock, si atat.
Surpriza nu va va fi cu nimic stirbita chiar daca le veti citi inainte, nici o recenzie sau youtube nu se compara cu a fi acolo in sala.
(Sotul nu stia nimic upgrade-ul piesei, a fost cu lacrimi in ochi, foarte fericit, inca dupa prima melodie, cand a realizat la ce l-am dus :) nu ca nu ar fi apreciat si o varianta mai "cuminte", clasica :) )

Mi-a facut placere sa va povestesc despre un loc in care am fost, si cu siguranta vreau sa mai merg :)
Va las cu bine!

Ma asteapta "Rebecca" pe 30 decembrie, sper sa fie bine, promisiunile sunt marete :)

(Aceasta recenzie a mai fost publicata si pe site-ul AmFostAcolo.ro)

duminică, 11 decembrie 2011

Books Coffee Club de la Romana – un spatiu foarte placut


Am fost in week-end-ul trecut, in Bucuresti.
Printre altele, sambata, pe la pranz, am fost invitata la ziua Printesei. Nu a dorit sa fie ceva pretentios, dimpotriva, o intalnire relaxata, la o ceainarie, in cerc “intim” de vreo 30 de persoana (majoritatea doamne) care au raspuns invitatiei, sper eu, cel putin la fel de entuziast ca si mine.
Locatia mi s-a parut deosebita, poate si datorita cercului in care ma aflam, voi incerca sa fiu obiectiva :) Am inteles ca este recent deschisa si consider ca merita sa fie recomandata.
Se afla la Piata Romana (nr 9), pe partea stanga (cum vi de pe Bd. Dacia), imediat ce incep “coloanele”. Langa ea este o librarie, nu i-am retinut numele, o stiu acolo de multi ani insa. Este via-a-vis de straduta pe care se vede “pasarela” intre cladirile ASE-ului.
Din nerabdare, dar si teama de a nu intarzia, aproape ca am trecut pe langa :) nu stiam exact unde se afla. Este o usa din sticla pe care este un autocolant mare cu numele si sigla Books Coffee Club, dar mai ales scandurile din lemn natur, care imbraca peretele cu intrarea si cei doi stalpi din apropiere, sunt un reper foarte bun. Asta si poza maaaare ce reprezinta o biblioteca si atmosfera potrivita (o domnisoara citind, pe o canapea alba, si o alta domnisoara sorbind dintr-o ceasca, la o masuta rotunda), intima, a acestui spatiu. “Poza” este prezentata ca un geam, prin care poti privi in interior, si are cam 2X3m :)
Se intra pe usa din sticla, intr-un hol discret. Pana sa stai sa te intrebi prea multe, realizezi ca singura directie este “in jos”, ceea ce a fost amuzant din punctul meu de vedere, nu ma asteptam.
Se coboara pe o scara ce inconjoara un “stalp” destul de “gras” (in dansul de gaseste liftul), care presupun ca serveste mai mult personalului, sper totusi ca mai au si alta intrare pt aprovizionare. Treptele nu sunt multe, vreo 30-40, spatiul se deschide, mai intai cu un bar micut, apoi mai amplu, cu o prima incapere.
Culorile sunt calde, lumina este discreta si te invita la conversatie dezinhibata, muzica este de buna calitate si in surdina, presupun ca provenea de pe laptopul de la bar.
Mobilierul este impartit pe mai multe categorii. Sunt masute rotunde cu diametrul de 70-80cm (retinem ca este doar ceainarie), deservite de scaune cu rama metalica argintie si “cuib” de plastic foarte confortabil, extrem de ergonomice. Pentru confort sporit se pot incerca si cele cateva canapele aranjate de-a lungul peretilor sau cele ce inconjoara cei cativa stalpi masivi de sustinere (suntem intr-un subsol totusi), care stalpi se potrivesc insa foarte bine in decor, chiar mi s-a parut ca dau un farmec aparte, facand locul sa nu fie doar un mare hangar.
Spatiul este impartit in mai multe zone, una este aceasta, cum mergi drept, dupa ce cobori scara, un al doilea este dupa ce faci stanga, cand cobori de pe scara. Treci printr-un “hol” de cativa metri, sala de aici este asemanatoare cu cealata, in aceasta zona se gasesc si toaletele, foarte haioase.
Posibil ca unul din spatii sa fie pt fumatori, celalat pt ne-fumatori, cat am fost noi (intreg spatiul a fost rezervat doar pentru noi) nu s-a fumat, vreau sa cred ca nu doar din respect pentru gazada noastra, care era insarcinata. Deci nu stiu cum se prezinta spatiul in pacla de fum caractersitica barurilor, atunci a fost extrem de placut.
Spatiul nu este foarte inalt dar in nici un caz apasator, decoratorul a ales excelent detaliile pentru a te face sa uiti ca ai coborat sub nivelul strazii. Toata ambianta este de intalnire in casa unui bun prieten, unde poti sta “turceste”, savura o lectura buna si un drink, si comenta cu prietenii.
Ce se poate servi acolo?
Cam orice lichid iti doreste inima, desigur ceva potrivit cu atmosfera, aveti meniul atasat, nu veti gasi bere sau altele de genul, in schimb aveti long drinks (get your kicks!), virgin cocktails (you'll go bananas!), cappuccinos (100% made with love), frape&choco (iced&fresh) si latte, choco&tea(for a warm belly!).
Preturile sunt modice sau chiar excelente, avand in vedere amplasarea locatie cat si calitatea excelenta, nici cantitatile generoase nu sunt de neglijat.
Eu am servit o ciocolata calda delicioasa, 8 lei un pahar inalt, de 180ml, aromata, cu doua degete de frisca deasupra. Majoritatea aveau niste canute dodoloate din sticla, cu limonada, felii de lamaie pluteau vesele prin lichid, Shirley Temple presupun, mi s-a spus ca este foarte bun (spune tu doamna Monica :) ).
Servirea a fost ireprosabila, poate pentru ca eram putini, era o singura domnisoara, pe cat de subtirica, pe atat de draguta, si la propriu si la figurat. Imediat cum aparea cineva nou in gasca, era prezenta, cu zambetul pe buze, si prelua comanda, foarte atenta la orice detaliu, fara sa deranjeze cu absolut nimic.
Daca aveti de “pierdut” cateva ceasuri, singuri sau acompaniati, acolo puteti gasi multe volume noi si interesante, raspandite in incapere fara sa aglomereze spatiul sau sa incurce cu ceva.
Chiar daca am fost multi (am umplut una din sali), nu era galagie, totul se desfasura intr-o normalitate absoluta.
Mi-a placut grija pentru detalii, in amenajarea incaperilor, se vad, in poze, tevile din tavan, infasurate in hartie de gazeta. La prima vedere poate parea ciudat, dar odata ce asimilezi intreg spatiul, nici nu-ti poti imagina cum ar fi fara ele acolo.
Sper sa-si pastreze aerul boem mult timp de acum inainte, se vedea ca este locatie nou deschisa, in primul rand nici nu mirosea a fum, ceea ce in spatiile mai vechi se intampla, chiar daca in momentul vorbirii nu se fumeaza.
Poze nu am facut, cele de pe Facebook sunt foarte realiste insa.
Mie mi-a placut!
Cu siguranta sunt subiectiva, intalnirea care a avut loc aici mi-a prilejuit o mare bucurie, dar si locatia sigur a potentat-o.
Daca sunteti prin zona, aveti vreme, si va place tiparul descris, nu o ratati Books Caffee Club!
Aceasta ... recenzie, a mai fost postat si pe AmFostAcolo.ro

duminică, 4 decembrie 2011

Week-end bucurestean, part l: Printesa (urbana rotunda) cea dulce


In week-end-ul acesta am mers trap-galop la capitala.
Ne-am pus coviltirul la titiu, am incarcat purandeii muciosi si tusitori, si dusi am fost.
Dealul Negru era liiiiber (am fost in "extra-sezon" evident, adica am plecat sambata dimineata, nu vineri dupa-amiaza cum o face toata lumea), astepta zapada sa-l imbrace in alb, spre delirul tir-istilor si al autoritatilor ... stradale, era invalui in ceata, -1 afara, 26 in masina (faceam tratament la copii, pareau sa se simta bine la aer cald si uscat, parca nici eu nu mai tuseam asa de mult).
Am intrat in Buc pe la 11, am admirat impodobelile e urmeaza a fi aprinse in seara asta, facand in minte traseul cel mai eficient pt iesitul din Buc duminica seara, adica sa vizualizam cat mai multe si variate beculete, in drum spre iesire.
La orele pranzului am debarcat la Romana, pentru a ma prezenta la Aniversarea Regala, la care, cu drag, si nerabdare, m-am invoit sa particip acum mai bine de o saptamana. Atunci cand nu stiam cat de virusata voi fi eu si ai mei.
Am promis ca ne vom prezenta in gasca completa, pe parcurs am mai taiat din componenta, si am riscat (sanatatea celorlati participanti) doar eu.
De ce ma mustra atat de tare constiinta? Pai deoarece ... pe langa faptul ca in general prefer sa-mi tin virusii doar pt mine, in cazul acesta, gazda noastra, aniversata, era chiar o proaspata viitoare mamica.
Mai era si recent scapata de o alta viroza dupa care a patimit destul de mult, nu as fi vrut sa fiu cauza unei alteia, dar egoismul din mine a invins :)
M-am bucurat ca mi-am putut plia programul si am putut participa, ardeam de nerabdare sa o cunosc in carne (ceva mai multa decat acum cateva luni, si-i sta foarte bine) si oase.
De ce-mi place mie de Printesa? Sunt nenumarate motive motive ... si i le declar pe toate, constant, de o vreme incoace :)
Este o fiinta tare calda, am descoperit-o prin primavara asta, cand am si inceput sa am timp sa mai citesc diverse pe net.
M-am indragostit instant de felul in care scrie si de omul care pare sa fie, reiesind dintre randuri, si am ramas fan for-ever. I-am citit tot blogul, integral, mi-a pus mintea pe moate cu multe subiecte, intr-o perioada in care aveam mare nevoie de asta, m-a scos din amortirea intelectuala in care intrasem si mai ales, m-a facut sa am pofta sa scriu din nou, asa timid si ne-expert cum o fac eu.
Caci ea este experta :) cu studii si experienta multa in spate si mai ales avand ... calitatea care reiese din lucrul facut de omul care se ocupa cu daruire.
Deci am ramas fan, i-am mai trimis comment-uri pe alocuri, atunci cand imi perimitea timpul, caci i-as scrie la toate posturile daca as putea, dar uneori, din jena de a fi stangace sau din lipsa de timp, nu mai ajung sa-i scriu.
Ea ne stimuleaza constant, si asta imi place enorm, si imi mai place ca reuseste sa gaseasca timp (nu-mi inchipui cum) sa raspunda in parte, fiecaruia din cei tot mai multi care ii scriu aproape zilnic, si aici este vorba numai despre blog, mai exista si ... toate celelalte activitati care-i ocupa viata in rest :)
Tine mereu legatura cu oamenii ei, nu arunca niste texte si apoi nu o mai intereseaza, sau sa nu raspunda atunci cand nu-i comvine ce se comenteaza, nu, ea isi asuma responsabilitatea pentru ce declara si se lupta pana la capat. Imi imaginez ce treaba grea si mancatoare de timp trebuie sa fie blogareala asta, eu nu am stresuri din astea :) dar presupun ca iti si da inapoi o multime de impliniri.
Asa ... si ne intalniram  ... la Books Coffee Club, e un loc foarte dragut, cald si intim, ca sufrageria unei prietene. Mi s-a parut foarte inspirat ales, sau poate l-am innobilat eu cu simtamintele astea, mergand deja chitita pe starea de bine :)
Am refuzat toata saptamana sa ma gandesc la intalnire, am avut si altele pe cap dar am si refuzat, coonstient, pentru ca m-as fi emotionat foarte tare, si nu se stie ce as fi facut (a se citi "inmuiat genunchi si refuzat sa mai particip") :)
Pentru mine a fost intalnirea cu o persoana publica, cu o perosna care mi-e pe cat de draga, pe atat de ... sus, pe un piedestal (nu s-a asezat ea acolo, ba chiar sunt sigura ca s-ar supara daca ar citi, eu am asezat-o :) ), o persoana de la care am invatat foarte multe lucruri, cu care am trait multe lucruri (caci le scrie asa de frumos incat te poti transpune cu mare usurinta in ceea ce povesteste), si pe care simt o cunosc poate mai bine decat si-ar dori :)
La cafenea era ceva lume cand am ajuns, m-am bucurat, imi place sa ma pierd in multime, sunt stangace la primele contacte daca sunt doar eu si "persoana de pe piedestal" :)
Ne-am salutat timid (nu as fi pupat-o nicicand, pentru ca nu sunt nici genul, si nici nu mi se parea potrivit), si am schimbat ... putine vorbe pe parcurs.
Eu m-am simtit foarte bine, a reusit sa ne bine-dispuna fara nici o problema, este exact asa cum ma asteptam, o tanara simpatica, spirituala, cu mintea brici si ... emotionata :)
Mie mi-a placut emotia asta, pentru ca era emotia pe care o simteam toti, pentru ca ne arata ca este la fel ca noi, pentru ca intelegeam ca a venit si ea cu sperantele ei (riscand sa fie dezamagita de numarul mic de participanti, desi ii confirmasera multi ca vor veni) si pentru ca nimic nu a fost fortat sau regizat.
Am fost vreo 30 cred, poate chiar mai multi, eu am stat doua ore, oameni tot veneau pe parcurs, altii mai plecau, fiecare se bucura ca a reusit sa ii onoreze invitatia, invitatie pe care eu nu as fi avut nicicand curaj sa o fac :) dar ea are mai multa experienta cu oamenii si oricum a recunoscut ca a durat cativa ani pana si-a facut curaj sa faca o invitatie publica, ideea era mai veghe.
Fata de Liviu, sotul Printesei, m-am simtit si mai stangace, pentru ca este un barbat extraordinar din cate mi-am dat eu seama, raritati din alea cu "si destept, si frumos, si devreme acasa" :) seamana in atat de multe privinte cu al meu, si mi-e tare drag  ... el cred ca a fost ingnorat de marea parte a invitatilor (care au fost invitate mai mult), ceea ce sper ca l-a facut sa se simta partial usurat :)
Eu ... am inceput din start gresit, desi am luat loc aproape de el dar nu prea ne-am conversat, stiam ca nici el nu se omoara dupa conversatiile fortate, si eu eram destul de emotionata, si imi si concentram atentia (ma holbam adica) la alte cateva "fetze publice" pe care, cu surprindere, le-am recunoscut pe acolo.
Toata lumea simpatica, fara fitze, fara fasoane.
Deci Liviu, cu iertaciune ... la urmatoare intalnire sper sa fiu mai relaxata, deocamdata mai "strangem relatia" pe blogul tau, ca-mi place tare mult.
M-am mai conversat, cu maxima simpatie bidirectionala, cu don'soara Monica extra-mega-super simpatica (cum sunt sigura ca erau majoritatea doamnelor si domnilor de acolo), m-am bucurat sa mai intalnesc cel putin o fata la fel de emotionata si de bucuroasa sa fie acolo, si ne-am lipit ca marca de scrisoare. Eu sunt foarte deschisa si vorbareata si ma bucur cand intalnesc persoane la fel, as mai fi stat de vorba cu ea zile in sir, si sper sa o si facem, caci mi-a fost tare-tare draga, "dragoste la prima intalnire" :)

Mie mi-a placut mult, si nu regreta Printesa, ca n-ai stat mai mult cu fiecare dintre noi, nu ne-am fi speriat, ne-am bucurat atat cat a fost, si a fost excelent pt a "sparge gheata" :)
Ciocolata calda a fost ex-ce-len-ta, nu buna :) cred ca mi-ar fi prins bine si o limonada din aia generoasa, la cum tuseam, dar tot ziceam ca plec si n-am mai luat :)

Deci concluzie ... un om de o calitate rara, frumoasa si pe afar', si pe dinauntru, ma bucur ca mi-am facut curaj si am reusit sa o intalnesc, vreau sa ma fac si eu Printesa (rotunda am fost si nu-mi mai trebuie :) ) cand o sa cresc mare :)
Asteptam invitatia la baby shower :)

joi, 1 decembrie 2011

Stiinta de a face macaroane cu branza :)


Reiterez, acesta nu este un blog culinar  :)
Stiu ca evidenta este alta, numarand statistic posturile de pana acum si despre ce vorbesc in ele dar … hm … reusitele culinare ma fac sa umflu in pene, deci trebuie sa ma laud, ma suportati, da? :)
Asa …
se facea ca domnisorii mei, respectiv Bubu mic (2 ani) si Printesa sclifosita (4 ani) sunt mari adoratori de macaroane cu branza si stafide (neaparat cat mai multe stafide).
Deci implementam treaba asta (cu nesemnificative modificari) … bi sau tri lunar, de vre-un an.
Reteta :
se ia un rest de lapte (vreo juma' de litru sau ce a mai ramas prin frigider, de la laptele adus, tri … saptamanal, in poarta, de o mamaita blanda)
se pune la fiert
se cauta frenetic prin camara, diverse paste, tot asa, resturi, uneori macaroane, alteori spaghete, scoici, fusilli etc, sa nu ne plictisim
se numara in gand, sperand sa nu dea laptele pe-afara pana se gasesc diversele
s-au gasiiit
ok
se trece la pasul urmator
se cauta stafide sau alte fructe care se preteaza la combinatie, am pus si visine de la borcan, conservate in suc propriu (foooarte buna combinatia de dulce-acrisor) sau altele
se spera ca nu le vor manca copiii chiar pe toate, pana sa ajunga in compozitie (dar ei cresc continuu, deci sunt sanse ca indemanarea si burtile lor sa ma dovedeasca pe parcurs, ne adaptam)
asa …
revenim ca mai-mai sa ne dea laptele pe aragaz
aruncam pastele in oala si dam cu lingura constant prin lapte&paste
mai aruncam si o lingura de zahar, asta daca nu-s copiii prin zona (mari amatori sa "ajute"  la culinarit),
daca sunt pe acolo … ling fiecare cate o jumate de lingura de zahar (deci vom suplimenta cu stafide/fructe in compozitie, oricum sunt mai sanatoase decat zaharul)
(a nu se pune miere in combinatie, si in chestii fierbinti in general, mierea este toxica in combinatie cu lucruri de temperatura mai ridicata de 40 de grade)
Cat se fierb pastele se trece la etapa doi (e treaba complicata, in etape, dar nu va speriati ca iese pana la urma)
Se ia castron in care se rastoarna branza de vaci, cu gust de var si aracet, de la market (am incercat si cu branza de vaci de la tarani dar se cam imprastie, cand se raceste e aproximativ ok, dar cald arata destul de … neapetisant, si atat mi-ar trebui, nu s-ar mai atinge cateva luni bune de macaroane daca ar vedea, oricat m-as da eu peste cap ulterior :) )
se mixeaza branza cu ceva oua, doua-trei, cat sa lege compozitia, ceva arome, coaja de lamaie/portocala, diverse fructe, dupa preferinte
se amesteca apoi compozitia asta, cu compozitia cealata, care ar fi trebuit sa se fi fiert pana acum,
daca nu cumva ati pierdut-o pe drum, ca a dat pe aragaz, sau s-a lipit de fund(ul oalei) ca ati uitat sa mestecati, sau diverse alte cazuri pe care din motive obiective (jena de ce-am putut sa fac) prefer sa nu le insir aici :)
mestecati cu grija ca-i fierbinte
se torna totul intr-o tava/oala/diverse, nu ma intrebati daca se unge sau altceva, ca eu fac in tava de yena si nu ma doare capul, decat la final cand trebuie s-o frec, dar merge pe principiul "nu facem munca in zadar", adica sade frumos la inmuiat (o zi, doua, trei :) ).
Asa …
turnam in tava deci
daca nu am avut inspiratia sa dam drumul la cuptor pana acum, o facem, dam mare si nu spunem la nimeni ca am uitat (mare bazaconie preincalzitul asta)
numa' bine se preincalzeste cat mai cautam noi prin camara chestii de ornat pe deasupra
am pus de-a lungul timpului : diverse nuci, seminte, susan
astea se pun inainte de cuptor, mai sunt si care se pun dupa, e cu schema
se baga la cuptor, se fac doua cruci
daca facem cozonaci/torturi/sufleuri putem sa facem cruci si pana maine, ca e tot degeaba, netalentatii ar trebui sa se abtina
se lasa focul la "potrivit"  ca e cel mai sigur in majoritatea cazurilor
se uita constant pe gemulet cu lanterna, si se tipa (la fel de constant) la copiii sa nu se atinga, ca arde
dupa vreo douaj'de minute de chin se poate scoate, mie imi place sa se coloreze un pic pe fund(ul vasului de yena),
merge si cu 30 de min, depinde de cantitate si cat de zemoase erau componentele sau cum se prefera la final, mai uscata, mai zemoasa
dupa ce se scoate se mai presara diverse (zaharul e un lucru foarte daunator, deci never-ever zahar pudra cu cana, la mine)
eu am pus acum niste betigase milimetrice de zahar colorat, maxim o lingura cu totul, de maaare efect (merge avand in vedere ca in compozitie am fost zgarcita cu zaharul)
se poate pune si scortisoara, cocos, pudra de roscoave, fulgi de migdale sau diverse alte presarabile
se mananca cu pofta si mirare ca a iesit si de data asta !
Daca mai ajunge sa se si raceasca, se taie mai frumos, eu nu spun ca-i gata si o dau pe pervaz afara jumatate de ora, noroc ca-i iarna, vara nu prea fac, nu-mi place sauna de la cuptor si oricum preferam sa mancam cruditati.
Acuma … daca imi spune si mie cineva cum se face sa nu se mai pleosteasca (desumfle adica, si ea si eu) cand se scoate de la cuptor … dau o … un cei cald :) (mierea separat ca e mai bine).
Multam de rabdare, orice sfat on-topic e bine venit :)
Data viitoare va invat cum sa faceti grau incoltit :)

miercuri, 30 noiembrie 2011

Ce fac oamenii de ziua lor?

Majoritatea muncesc ...
Ori pe la slujbe, amanand serbarea pentru un moment propice in imediata apropiere (de preferat in week-end), altii muncesc pe la casele lor, cu diverse pregateli, pentru oaspeti mai mult sau mai putin numerosi.
Eu sunt anti-talent la culinarit.
Dar prefer se serbez atunci cand este momentul, pe principiul "ce-i in mana nu-i minciuna".
Asa ca astazi, in ultima zi a celui de-al 29-lea an (si Sf Andrei, deci 2in1), am incercat si eu sa culinaresc.
Timid, ne-special, pentru ca-mi place mai mult ideea in sine, decat strofoceala irationala.

Painea a fost de mare efect, am  gasit recent reteta aici, m-am atasat imediat de ea, e ca mine: simpla, nepretentioasa, flexibila. Eu pun intotdeauna lapte in loc de apa :)
Cel mai bine se manaca atunci cand este calda, dar este excelenta si a doua zi, are un miros savuros de innebuneste toata casa.

Felul principal a fost friptana, o tava intreaga, frageda, in sos de bere :) cu multe mirodenii, ciuperci si rondele de morcov. Cu pepenas zemos de la butoiul de muraturi.

Pizza a fost surpriza de la bunica, ea e as in bucatarie, de-as avea timp sa invat de la ea ...
Si apoi a venit dumnealui, ta-naaaaa ...

Cofetaria Arkadia, una din favoritele noastre. Tort facut pe baza de compozitie de "prajitura latte". Nu au torturi din acestea deorece prajitura este foarte putin inalta, doar un blat ciocolatos, cu o budinca ciocolatoasa foarte aromata si o glazura cicolatoaso-carameloasa ab-so-lut de-men-ti-a-la.
Trei degete are la inaltime dar le-as da pe oricate alte straturi de blaturi si creme grase/false/grele, calitatea este indubitabil de neegalat.

Fiecare este cu piticii lui, acesta este de top five, destul de in varf, in ciuda inaltimii sale, ca doar conteaza calitatea, nu cantitatea, nu-i asa?
Acum trebuie sa hodin.
Maine povestesc despre cum se simte femeie intrata in al treizecilea an, abia astept si eu sa aflu, azi pot sa mai copilaresc putin :)

PS1: Damigenele sunt la alegere, fiecare dupa puteri :)

PS2: Acum fix 176 de ani s-a nascut si parintele literaturii americane Mark Twain, pe 30 noiembrie :)

marți, 22 noiembrie 2011

Mesaj de aducere aminte



Copacelul acesta nu mai are, probabil, nici macar o frunza astazi. L-am intalnit recent, in una din excursiile noastre, excursie pe care am povestit-o aici.

Sedeam sub dansul si ma gandeam ca ce frumos ar fi sa ... am (timp de) un jurnal al meu, si mi s-a parut ca un fel de copac al dorintelor.

M-am mai moscait o luna, mi-am facut curaj, ca nu te poti prezenta orsicum in fata unei adunari onorabile, si ... l-am eliberat in lume.

Asa ca va astept pe la mine, va servesc cu ceai aburind, de zmeura, vorbim vrute si nevrute, o sa ma gandesc/razgandesc/raz-razgandesc despre tot ce am scris (de 3 ori pe secunda), pana imi intru in mana cel putin, o sa incerc sa fac locul acesta cat mai primitor si confortabil, ca-mi sunt dragi oamenii inteligenti si-mi place sa socializez.