luni, 9 ianuarie 2012

Poveste despre cum au aparut copiii (cum vad eu nasterea)

Postul acesta a pornit initial ca raspuns pentru @g.cojocaru, o doamna cu pui la fel de mici ca ai mei.
Dupa ce am divagat enorm de la subiect :) am concretizat ca nu pot sa-i postez acolo ditai pomelnicul, oricum vreau sa fac si aici capitol separat dedicat copiiilor si sa-mi prezint atitudinea fata de cum mi se pare mie ca ar fi bine sa se intample lucruri cu ei. Si oricum de multe zile tot scriu pomelnice pe la altii, pt ca mi s-a parut aiurea sa iau teme de acolo si sa le dezvolt la mine pe blog (inca nu mi-e foarte clar cum merge treaba asta si cum e comunitatea), ajungand astfel sa scriu comment-uri de cate doua pag ... iar la mine e pustiu :)
Deci reorganizare de ianuarie, incep cu copiii :)
Inceputul intr-ale mamicitului a fost asa (comment partial recuperat de la cojocarii de pe blog :) postul era despre nasterea naturala vs cezariana )
Cu nasterile a fost super-ok de fiecare data, natural, nici nu ma gandisem la altceva, dar eram informata despre ambele varinate.
Acum am 29 de ani, nu am avut niciodata probleme serioase de sanatate, sarcinile au decurs la superlativ, nici macar o greata cat de mica nu am avut.
Recuperarile incredibile si ele, chiar la a doua nastere a inceput travaliul spre dimineata, la 9 m-am internat, la 12 nascusem, surprinzator chiar si pt mine :)
A curatat dr bine de tot pe acolo pt ca aveam un fibrom, si din acest motiv nici scurgeri nu am avut mai mult decat la o menstruatie normala. Dupa 3 zile ma rugam de el sa-mi dea drumul acasa, pentru ca amandoi ne simteam excelent si aveam treaba acasa, ne asteptau surioara indragostita, tati zob si bunicii nerabdatori, nu aveam timp de lalait prin spital :)
Sa ma bag si la No3 n-am curaj (psihic nu fizic), dar daca ar fi, tot natural, fara discutie, nu as tine mortis la asta daca ar fi probleme, ca nu sunt nebuna, dar e prima optiune. Daca ai un corp sanatos si beneficiezi de o supraveghere medicala responsabila mi se pare optiunea de dorit.
Am avut epiziotomie de fiecare data, era politica doctorului (un om extraordinar) si am fost deacord cantarind bine problema , nu a fost nici o problema, evident ca este un disconfort cateva saptamani dar din nou, mi se pare neglijabil fata de o taietura pe burta si timpul necesar recuperarii dupa aceasta.
Daca e sa fie probleme, aparute in timpul nasterii, sau dupa, pot sa apara in oricare din cazuri. Nu judec pe nimeni, deacord ca fiecare se cunoaste cel mai bine pe sine, dar sustin ideea de a nu avea teama de nasterea naturala, durerile sunt nesemnificative in tot contextul, pe termen scurt dar mai ales pe termen lung.
Copiii s-au iubit din prima zi (pe tot parcursul sarcinii i-am povestit fetitei ce se va intampla si niciodata nu a simtit ca i-a luat locul sau a deposedat-o de ceva al ei). Ea avea doi ani fara o luna, inca din maternitate l-a privit ca pe ... un adorabil catelus :) nu sunt sigura ca atitudinea s-a schimbat foarte mult in timp :)
Acum sunt absolut minunati (fetita are 4 ani si baietelul 2), daca se intampla sa stea departe unul de altul mai multe zile … pur si simplu parca nu mai sunt ei, si reintalnirea este … lacrimogena rau (adica noi radem-plangem cand ii vedem cat se bucura ca se revad).
Fiecare este o felie impresionant de mare din universul celuilalt, vorbesc unul despre altul des, cel mic invata atatea lucruri de la fetita, mult mai multe decat invatase ea de la noi pana la varsa respectiva, au o complicitate a lor incredibil de dulce, evident ca se si ciondanesc (cam de 3-4 ori pe ora, cum ar fi) dar face parte din cresterea lor impreuna, si e casa plina de rasete tot timpul, pana da in plansete, normal (“e plina de galagie” ar fi fost mai corect sa scriu).
Nu mi se pare ca esti mai putin de admirat daca faci cezariana, sau daca alegi sa nasti natural, ai adus pe lume un pui de om, l-ai purtat niste luni si apoi il mai ingrijesti niste zeci de ani, cum faci asta conteaza, nu cateva ceasuri de proces prin care el este eliberat din pantec, dar da, decizia trebuie luata cunoscand toate datele problemei, si odata luata decizia, nu mai ai voie sa revii cu regrete, nu te ajuta cu nimic (nu sti cum ar fi fost in cazul celalalt), poti doar sa-ti povestesti experienta (buna-rea), ingrosand niste statistici (mie mi se par foarte importante statisticile).

Evident exista si o continuare :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu