vineri, 17 februarie 2012

Azi e soare ...

Si mi-e inima plina
Si totul e frumos
Si cald
Si bun
foto



Soare este de mai multe zile, chiar daca e cu cu minus. Poleieste zapada cea alba si imi umple sufletul de pufos si de frumos.
Frumos este caci frumosul sta in ochi privitorului. Tu alegi unde sa privesti si ce sa simti.
Cald-ul este pe dinauntru. Si sper sa razbata prin invelisul de carne si sange, si sa se imprastie in lume, sa invaluie cat mai mult din ea.
Bun-ul ne este atat de la indemana. Poate fi o vorba sau o fapta, pentru voi insiva sau pentru altii.

Si pentru ca cele mai la indemana, de impartasit, imi sunt cuvintele, iar pentru mine cuvintele sunt nestemate ce trebuie sa ajunga in lume si sa mangaie sau sa incalzeasca, sa bucure, sa revigoreze, sa incinga imaginatia si spiritul, va trimit catre o poveste din care a izvorat, partial, starea mea de astazi.

Povestea se numeste "Cu ce se umple luna ...", si este absolut minunata. Intentionez sa i-o citesc diseara domnisoarei.
Vor trebui "traduse" cuvinte pe alocuri, dar gata, suprematia printeselor neajutorate s-a incheiat, de astazi deschidem mintea si sufletul catre alte trairi.
Ce daca suntem in criza si situatia e de cacao, spre negru-tuciuriu asa, imaginatia si speranta nu ne-o poate lua nimeni, si in plus, chiar nu ne costa nimic.
Si mi-am amintit ca nu v-am scris despre "Never-ending story", voi remedia curand.

Si tot astazi, am descoperit si vocea Adei Demirgian, care m-a cucerit deplin, in franturi din CD-ul ce acompaniaza ce-a de-a doua carte a ei "Calatorie prin curcubeu". Pentru aceasta carte, cred ca domnisoara trebuie sa mai creasca putin, sa-si mai dezvolte vocabularul, insa "Povestile domnisoarei Firicel", cartea de debut a Adei(2009), cred ca este numai buna, intentionez sa o comand zilele acestea.

Si m-am mai incalzit vizitand-o si pe Mikka, pentru omul cald si profund ce pare a fi, pentru ca-mi place muzica ce m-a invaluit cand i-am deschis blogul (nu neaparat prima melodie, nu e genul meu, dar restul ... ), si mai ales pentru felul in care scrie ... aici raman fara cuvinte.
Inca nu am citit-o indeajuns, doar azi, dar cu sete, imi place! Imi aminteste de mine cand scriam doar simtind, in micul meu jurnal, fara sa gandesc prea mult, doar dadeam drumul viselor si durerilor, sa se brodeasca impreuna in scrisuri ce poate nu insemnau nimic pentru altcineva, dar pentru mine erau o descatusare, in insiruiri jucause de vorbe fara rost sau rime timide. Deci imi place Mikka, clar :)

Acum ma duc sa caut poze pt a ilustra povestea cu Luna, nu v-am spus, tot la Ada am gasit-o, intr-un text deosebit de frumos si altruis.

Poate voi invata domnisoara sa viseze cu mintea proprie, condusa doar prin cuvinte, fara imagini impuse de cartile de povesti mult prea colorate ce-i insotesc copilaria in prezent. Dar incet, am inceput in forta cu imaginile prea colorate, ne-am alaturat trend-ului, acum incepem sa lucram dinspre coada spre cap, "poti si singura, nu trebuie sa-ti spuna altii in ce culori sa visezi!"

Da, inima mi-e plina ...

PS: Curaj cu iarna asta, mai e putin si trece, stiu ca nu peste tot e asa frumos ca la mine!

5 comentarii:

  1. Da, „îmi place aici, e cald e frumos și atâta lumină încât crește iarba” sau zăpezi sau orice altceva :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai, stai, nu pleca! Tocmai am scris despre tine, acum am postat :)

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mmmm... ma bucur ca ti-a placut povestea "Cu ce se umple luna". Si mie mi-a placut, cand se desfasura sub ochii mei, si-am incercat sa o pun in cuvinte. Cat am putut, am pus... Asa, fara sa gandesc prea mult, exact asa cum spui.
    Ma bucur ca ti-e inima plina... Si de ce faci cu domnisoara ta. Sa fiti mult iubite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce surpriza!!!
      Iti multumesc pentru vizita!
      Am scris prea putine cuvinte, si prea sarace, pentru cat de minunata mi s-a parut povestea ta :)

      Ștergere