sâmbătă, 8 decembrie 2012

(Ciorna de) Scrisoare pt Mos

Defapt sunt doua scrisori, pt ca sunt doi copii, logic! :)
Matei (3 ani) inca nu e foarte lamurit care-i faza cu Mosu', el a auzit doar ca e rost de cadouri si e multumit. Cea care tot canta in 4 zari, si isi face planuri, e sora-sa (5 ani) :)
Asta fara ca noi sa o incurajam in mod special. Ba chiar as spune dimpotriva, personal sunt destul de evaziva. Cand ma intreaba cate ceva despre subiect, prefer sa ii raspund intreband-o "dar tu ce crezi?" si apoi sa detaliem de acolo. Nu sunt nici pro, nici contra.


Pro nu sunt, pt ca va realiza, pana la urma, ca o mintim, si mi se pare mai tris faptul ca propriul meu copil va constientiza ca il mint, decat ne-existenta Mosului, in sine.
Contra nu sunt, pentru ca este o poveste frumoasa, din care incerc sa o invat mult mai multe lucruri, nu doar ca exista o rasplata materiala "daca a fost cuminte" o anumita perioada de timp. Tot aud replica asta, despre cumintenie, mai mult decat mi-as dori, de la diversi bunici sau strabunici, chiar si la mine in casa.

Este o poveste in care, chiar si eu, inca mai vreau sa cred! :)
Nu neaparat ca vine nenea in costum rosu, si coboara pe horn :) Asta-i inventie cinematografica, dar cum spuneam, in idee in sine, in faptul ca, macar acum, oamenii poate isi amintesc sa faca fapte bune, fara a fi extrem de incrancenati pe parcurs (asta le iese din ce in ce mai rar). Si prin fapte bune nu inteleg neaparat ceva ce implica finante.

Vreau sa cred ca undeva exista un "Mos", care imparte copiiilor multe bucurii. Aici iar nu inteleg ceva material. Acele bucurii pot sa insemne: timp petrecut cu ei, povesti, caldura si dragoste, invataminte, poate un covrig sau un mar. Pentru copiii este atat de important timpul pe care il petreci cu ei ...
Cati nu sunt care au milioane de jucarii? Par mai fericiti, jucandu-se singuri cu ele, sau atarnand in fata celui mai performant TV sau calculator?
Sau sunt oare mai fericiti copiii care se joaca "printre picioarele parintilor/bunicilor", se joaca impreuna cu parintii, construiesc sau prepara ceva impreuna cu acestia? sau poate doar ies la plimbare, pe biciclete, pentru ca cei mari, sa le arate toate beculetele colorate din oras :)

Stiu ca cei mici sunt materialisti, dar asta este pt ca noi ii invatam asa. Mi se pare ca noi suntem cei care trebuie sa le explicam faptul ca sunt lucruri mult mai importante decat "jucariile".
O sa fac o paranteza si apoi va povestesc despre scrisori :)

Zilele trecute, Luana se juca cu un copil ceva mai mare decat ea. Acel copil venise afara cu o tableta. Ai mei gramada, complet topiti :)
Au mai vazut "in miniatura" asa ceva. Adica telefonul lui tati, un smartphone fara pretentii, la care ii atrage, presupun, cel mai tare partea cu tochscreen. Ocaziona, o data la cateva zile, au voie sa se joace, sub supraveghere, pe rand, joculete, pe tel lui tati :)

Dupa episodul cu copilul cu tableta, Luana a venit in casa, cu niste urechi lungi, de pofta, ca "as vrea si eu o tableta!" Nu, nu asta vreau sa-i cer Mosului, in nici un caz! :)

Am stat putin sa ne gandim. Este la varsta la care intelege multe, inclusiv oarecum, importanta banilor, si cu ce eforturi se castiga ei, dar nu vrem sa aruncam toate pe "nu avem bani", pentru ca este doar parte din motiv.

Asa ca i-am explicat bland, cum ca ... si eu as vrea o tableta, daca s-ar putea :) dar asta costa cam cat ar strange ea bani in doi ani de zile (primeste 1 leu pe zi, cu care are voie sa-si cumpere absolut orice vrea ea). Nu i-a comvenit! :)
Ea a spus ca ar vrea ca tati sa stea mai multe zile la serviciu, ca sa "faca banii", si apoi sa o cumparam. Asta dupa ce ii povestisem ca tatal baietelului lucreaza mult in afara tarii, si petrece destul de putin timp cu el, iar mama lui, la fel, lucreaza si ea destul de mult.

Dupa ce i-am explicat cam cate zile ar trebui sa stea tati non-stop la serviciu, i-am explicat cum ca noua ni se pare mai important ca tati al nostru sa aibe un program decent la serviciu, si apoi sa vina acasa, seara de seara, sa petreaca o groaza de timp de calitate, cu noi. Iar ca mami e si ea importanta pt o buna dezvoltare, fizica si psihica, a intregii familii, si a ales sa se dedice familiei, intr-o perioada importanta pt dezvoltarea copiiilor, si nu in ultimul rand, pentru ca asta o satisface.

Am concluzionat impreuna, ca da, tableta ar fi draguta, dar preferam partea cealalta a vietii, cea pe care ne-am construit-o noi, si tinem cu dintii de ea. Cea in care  ... nu ne lipsesc neaparat chestii materiale, dar asta doar pt ca alegem mai mult cu sufletul, nu cu portofelul.

Si acum scrisorile ...
Acum cateva zile, din proprie initiativa, Luana a vrut sa-i "scrie" Mosului. Am incurajat-o, dorind sa aflu cam ce idei are, si pt a avea ceva de care sa ma leg, ca sa nu se mai razgandeasca in privinta darurilor.
Rezultatul a fost cam asa:


Sa va traduc, mi-am luat notite, evident! :)
Cam haotic si urat scris, dar in apararea mea e faptul ca ea debita mult prea mult si prea repede, pt puterea mea :)


Asa ..., zice ca:

1. Un cos cu bomboane, nu neaparat f multe, dar mai mult de 5 :) Ambalate individual, colorat, de ciocolata neagra, se accepta si cu umplutura de cocos! :)) Coshul ... nu tine mortis la el, doar asa, ca idee de recipient de ambalat.

2. O papusa (i-am cerut detalii). Nu vrea "bebelus" sau altceva "sofisticat", ci Printesa, evident :) gen "Barbie" dupa concluziile mele. Lungime standard, cam cat un antebrat de-al ei :) blonda, rochie lunga "de printesa".
Daca va puneti intrebari referitoare la "toate membrele si componentele" :) a fost notatia mea amuzata, pt ca asta a fost prima ei reactie, dupa ce a spus "o papusa" si apoi vroia sa treaca la punctul urmator. Am intors-o din drum si am cerut detalii despre obiect, si a dat din umeri "pai sa aiba tot ce-i trebuie, maini-picioare" :)) Evident ca apoi a inceput sa turuie cu detalii, stiam eu cu cine am de-a face :)

3. O tableta de ciocolata. Adica o ciocolata de 100gr ("tableta" a fost chiar cuvantul folosit de ea :) ). Si m-a lovit direct la corason cand mi-a spus ca vrea sa fie din pudra de roscove (adica nu din cacao, despre care ii tot explic eu ca nu e f bun pt copii). Poate contine si alune.

Si nu in ultimul rand ...
4. O nuielusa pt Matei. Probabil era comfuzie cu Mos Nic. Nu de la mine stie de nuielusa, dar probabil s-au gasit care sa-i explice si alternativele darurilor pozitive.
Aceasta va fi destinata fratiorului, care va primi bataie cu dansa, daca nu va fi cuminte (din nou chestie pt care nu ne asumam raspunderea).
Evident ca replica lui Matei, care era prin zona, a fost ca "da, si o sa vreau si eu o inelusa(asa zice el), cu care sa o bat pe Luana!" cu ochi mari si scaparand de nerabdare :)
Mda, si eu ziceam ca suntem o familie pasnica ...

5. O masinuta pt Matei. Adica pe care sa i-o dea ea, lui Matei. I-am atras atentia ca Matei va face scrisoare separata, dar a insistat f mult cu acest ultim punct.

Si a mai fost o cerinta, tocmai cand am crezut ca scapasem, si respiram usurata de ce copila decenta am ... m-a cam pocnit, nu stiu pe unde o sa scot camasa cu treaba asta:


Apoi a venit randul lui Matei.
La el a fost extrem de simplu, le-a turuit pe nerasuflate :)

1. O masinuta albastra, mare. 
2. Si inca o masinuta, tot albastra :)
3 Un tren cu toate vagoanele (adica multe), si un tunel (am dedus eu ca pt tren).
Mai multe n-am reusit sa scot de la el :) Dar cat timp e cu roti, presupun ca va fi satisfacut :)

Am inchis plicul si am promis solemn ca merg la posta sa-l trimit :)
Defapt ... partea cea mai importanta, din punctul meu de vedere, este cadoul reprezentat de plicurile ce le vor primi de Craciun. Ele vor fi scrise cu maiestrie, de o persoana deosebita, care este, printre altele, si Secretara lui Mos Craciun :) Deci presupun ca astfel aleg sa incurajez treaba cu crezutul in Mos Craciun! :) Am o banuiala ca vom fi cu totii, extrem de impresionati, de continutul scrisorilor.
Deci ma duc acum, sa astern un mail frumos, despre pitici, sper eu, mult mai succint decat toata polologhia asta :)

A ...
Iar in noaptea de Craciun, se planuieste sa nu se doarma, pt a-l prinde pe Mos de picior, pt ca anul trecut, cand l-am "auzit" pe afara, si ne-am dus la usa sa-l asteptam (la noi "vine Mosul" in seara de ajun, si pune toate cadourile sub brad), dumnealui a intrat pe furis, "pe geam", ne-a lasat cadourile sub brad, si a fugit repede, pana sa-l vedem. Tot anul a planuit un asediu pe cinste, cum vom sta noi de paza, pe la fiecare usa, sa nu ne mai scape :)

Si gata! Se pune ca am reinviat, aproape mi-a trecut viroza, si mi-a revenit vocea, deci acum pot sa si scriu :))

5 comentarii:

  1. mi-a dat o idee..aia cu sania cu reni...super tare :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ideea e legata de sania cu reni, sti unde o gasim?!?!?!
      Zi si mieeeeee, piiiiiiiiz! :D

      Ștergere
  2. Exact asa cum intuiam, ai o familie foarte frumoasa, in care primeaza educatia, grija fata de copii si respectul reciproc. Felicitari voua!
    M-au amuzat dorintele copilasilor, atat de dulci si de putin pretentiosi, in naivitatea varstei lor. Se observa ca v-ati ocupat cu daruire de ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, ce intuitie ai! :)
      Pai na, anii astia nu ii mai iau inapoi, cresc si gata! Macar educatie sa le fac, job-uri se mai gasesc!

      Si pe mine m-a surprins cat de putin pretentiosi au fost :) La treaba cu dulciurile ma cam asteptam, ca e cam cu portia, si tot vede pe la gradinita sau prin alte parti. Oricat ii explic eu, e copil, n-am ce-i face, dar nici nu exageram, pe motivul asta. Cu pudra de roscove m-a atins tare detot :)

      Stiu ca isi doresc tot felul de lucruri, si stiu ca noi nu putem, sau nu vrem, sa le oferim, din diverse motive, dar sper ca preocuparea si dragostea noastra, constanta, fata de ei, sa fie caramizi pt o temelie de Oameni. Acum ... vedem ce s-o mai potrivi, din ideile noastre, in lumea in care vor ajunge ei adolescenti/adulti. Noi incercam, si conteaza si faptul ca ne si satisface, nu ne "sacrificam" pt ei. Crestem impreuna.

      Ștergere
    2. Sa stii ca eu am incercat (nu mi-a reusit pe deplin) sa invat copilul sa fie bun, altruist, sa nu aiba pretentii mai mari decat imi puteam eu permite sa ii ofer, am incercat sa il educ frumos. Dar acum ma intreb daca am facut bine, daca este cu adevarat pregatit sa intre in acesta lume in care traiesc tot mai putini OAMENI.

      Ștergere