Vreau să scriu în primul rând pentru mine, pentru că îmi lipsesc mult cei doi ani în care nu am mai scris și îmi pare rău. Evident că sunt zilnic lucruri pe care le-as scrie, mai ales despre copii, unele sunt prea personale dar majoritatea le uit. Uneori îmi fac timp să recitesc de când scriam mai constant, întâmplări care îmi aduc atât de multă bucurie ... E păcat să nu le consemnez, cât se poate.
L-am serbat o săptămână mai târziu evident, cu gașca de copii, în numar de zece, aleși pe sprânceană, numai după criterii de el știute, și cu soră-sa auto-ascunsă în paturi prin diverse camere, pentru că evident luase și ea goanga și exact in ziua cu petrecerea lui a început a se manifesta.
Alergat
cocoțat
"împușcat"
speriat
țipat
transpirat
pe toate le-au făcut, sub ochii noștrii măriți și mai ales în apropierea urechilor noastre traumatizate :) Dra a jurat că ea nu o să facă nici o petrecere că nu vrea așa haos și gălagie. Evident că s-a reparat, a venit și ziua ei, și a avut cam tot atâția invitați, și decibeli :)
Matei, la șapte ani, este ... o poveste întreagă, dintotdeauna a fost defapt. Copil unic și minunat și sclipitor cum toți avem cel puțin câte unul :) Eu am chiar doi :)
Este inteligent de dă pe dinafară, ușor leneș evident (doar e un atribut al oamenilor inteligenți), în anumite domenii; amuzant, spontan, supărăcios, afectuos. Când e bucuros îi râd și ochii și fața și întreaga ființă, când e nervos dă cupumnii în cauzatorul nervilor sau începe să încerce să se abțină, altfel își rupe bucuros de la gură să împartă orice cu oricine. Mă rog, nu chiar orice, că poftele și bălitul la majoritatea alimentelor este la mare rang :) Dar este empatic și lipsit de egoism cel mai adesea, este o bucurie să te aflii în preajma lui. Și vorbește .... orice și cu oricine, cel mai mult despre StarCraft și/sau Heroes, dacă se află în apropierea unui calculator, ore în șir îți arată hărți și protoși și zergi și ce spanaci de ființe mai are prin jocurile acelea, din care a învățat în câteva săptămâni atâta engleză, strategie, exprimare și desen (îi desena lui tati ce vrea să facă pentru ca tati să îl poată ajuta) :)
Am zis că dacă tot are o oră de "ecrane" pe zi, măcar să facă ceva folositor cu ea, nu să se uite la desene tâmpițele. Tati l-a inițiat în acest minunat joculeț antic, care mie sincer mi-a cam ieșit pe nas de cât l-am auzit povestit :) Eh ... e doar o fază, în continuare ne vedem de lecții, citit, sport, plimbat, jucat, filme și povești.
1,25m, 28kg :) Țineam să scriu asta, doar pentru mine, deoarece placa de lambriu pe care i-am tot notat o să se piardă cu siguranță în timp, aici va rămâne. Nu știu ce importanță are defapt :) Important e că e perfect fizic, puțin ... robust :) dar argumentat de forța și rezistența pe care le are, nu mănâncă degeaba, și mănâncă multicel, posedă o latură gurmandă cu moșteniri adânci :)
Face teme perfect singur, și ghiozdanul inclusiv, doar de pachet mă ocup eu. Știe că poate cere ajutor oricând, și o face adesea (îi place să stea cineva lângă el), chestii care de regulă se rezolvă cu "mai citește încă o dată enunțul!"
Tot ce face la școală este pe barba lui, meritul lui. Evident că știu tot timpul ce teme are sau la ce stadiu este, doar că responsabilitatea e a lui și mi se pare bine să fie așa. Am discutat mult, mai ales în momentele când îmi spunea "da' mai scrie-mi și tu un rând aici", i-am spus că eu am făcut clasa I mai demult, și nu intenționez să o mai repet, și că oricum nu i-ar folosi la nimic să-i scriu eu, pentru el este important exercițiul. Evident ca încă nu înțelege de ce trebuie să exerseze atât când lui îi ies perfect de la primul rând :) Recunosc că are o atenție deosebită atunci când se concentrează cu adevărat! Face toate temele alea până la urmă, cu cârâieli de multe ori, în mult timp, pentru că se tot întrerupe; vocal întotdeauna, aproape nici o literă sau cifră nu-i iese fără să fie povestită/mângâiată/dojenită, motiv pentru care prefer sa-l iau la bucătărie să-și facă temele, ca măcar soră-sa să-și facă temele în liniște, fără să o cânte el la cap. Uneori își fac și în aceeași cameră și mă distrează enorm să îi aud cum colaborează sau ajung la niște discuții filosofice incredibile. Intervin doar când mi se pare că e posibil să iasă cu ceartă sau se lungesc de nu mai au timp de nimic altceva. De regulă nu termină niciunul temele mai repede de două ore, uneori și trei. Am încercat să-i ajut la eficientizare dar mi se par importante și discuțiile pe lângă subiect și să se distreze în timp ce le fac. Eficiența va veni cu antrenament.
Reține chestii, nu chiar ca soră-sa, care e de speriat, dar e foarte prezent în ceea ce face, lucrurile importante pentru el adică, să ne înțelegem clar :) Observă chestii pe stradă și face uneori analogii de rămâi mască. Cred că dacă l-aș pune să recite mărcile mașinilor din parcările pe care le întâlnește pe drum spre școală ... n-ar avea nici o problemă :)
Îi place să asiste sau să repare chestii cu tati, și să mă ajute pe mine la bucătărie, că doar vrea să devină bucătar, declară asta insistent de mai bine de un an :) Și-a dat seama că doar "șaormerist" e cam limitat și a avansat la bucătar, va avea un restaurant în Canada, pentru care va crește ingrediente singur! :) N-am idee de unde îi vin toate astea :) Șaorma mâncăm de două ori pe an, am început să le fac eu în ultima vreme, cu explicații că știm ce punem în ea, nu e neapărat atras în mod special de ea, sau este de ea și de foarte multe altele :)
Mănâncă cu foarte mare plăcere cam orice dar are probleme la capitolul consistență sau aspect. Spre exemplu de pateul făcut în casă nu se atinge, cel de la conservă e ok (când mergem în excursii)! Ciupercile să nu le vadă, adică dacă nu le vede îi plac :) Are soacra mea o rețetă de "ciupercuțe cu ciuperci", ciuperci făcute din aluat de ecler (niște guguloaie goale pe dinăuntru și piciorușe) care se umplu cu ciuperci tocate mărunt și amestecate cu maioneză (întotdeauna de casă) și usturoi, mănâncă dinalea de se sparge, și zece o dată. Aceeași compoziție, dacă îi pun pe pâine, atunci, în timp ce le umplu, îi vine să verse :)
Le-am făcut o dată urzici scăzute, le-am pus pe pâine și le-am dat pe înserat, în timp ce se uitau la ceva desene, mi-au mai cerut de două ori dar când am aprins lumina să vadă ce mănâncă ... s-au scârbit amândoi și nu au mai vrut! :)
Mai bine decât soră-sa care nu pune niciodată gura pe brânză, de nici un fel :)
Dulciuri ar băgă orice și oricât, la el nu prea țin explicațiile, dacă vede, leșină de poftă. Sora lui a priceput că de ce mai multe fructe sau chestii făcute în casă. Duminica facem "brioșe" să fie pentru pachet cam toată săptămâna, participă și înțelege tot ce-i explic dar tot nenorocitul ăla de Barny îi face mai multă poftă. Nu-s extremă, evident că mănâncă și prostii dar cât de limitat se poate. Am făcut regulă că o dată pe săptămână le dau doi lei să-și cumpere singuri pachet de la chioșcul din școală, ce consideră ei, au fost mulțumiți așa.
M-a amuzat receptivitatea la școală: pentru o zi de naștere aveam pe listă cașcaval, ei erau cu mine la cumpăraturi, când m-a văzut ca pun o rotiță de cașcaval în coș, a început să bâzâie că nu e bun, că le-a spus Doamna lor că "acolo pune omul chimicale cu mânuța lui" :)
Insistă foarte tare să vină singur de la școală, din primele zile de clasă I a insistat, și cu mari eforturi psihice, pentru mine, a facut-o. El vrea să demonstreze lucruri si e bine să îl las, a demonstrat că este responsabil și poate. Încă mi se strânge inima dar trebuie să-mi spun că și sora lui o făcea anul trecut pe vremea asta și doar pentru că el este mai mic nu înseamnă că trebuie să-l țin mai cocoloșit. Școala e la 500m și e perfect sigur, dimineața încă îi mai duc eu doar pentru că ne place tuturor, și este timpul acela când îmi mai povestesc lucruri (cel mai adesea stereo) pe care altfel nu ar avea vreme sau chef să mi le spună. Mă mai bucur de câteva saptămâni probabil în care mai împărășim această complicitate, apoi se vor desprinde complet, deja cu un ochi râd și cu celălalt plâng :) Se vor încheia 5-6 ani de dus-adus un copil sau doi de la școală sau grădinița. Cel mai "amuzant" a fost când el era încă la grădiniță și ea mergea la școală, un an chiar deosebit :)
El este Matei,
La lecții
La școală :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu