luni, 28 noiembrie 2016

Doar un strop ... de sânge

Defapt sunt 430ml, atât se recoltează la o donare standard. Am aflat zilele acestea când am încercat din nou să donez, pentru un om drag. Nici de data asta nu am avut sorți de izbândă, "nu am vene"!
De fiecare dată când mi-a fost recoltat sânge, pentru analize, a fost cu cântec și cu înjurat, mai mult sau mai puțin politicos, extras din zone din ce în ce mai surprinzătoare :)
Azi mi s-a dat verdictul final, nu o să pot să donez, să-mi iau gândul, am vene "subțiri", ascunse, și nu se riscă. Pentru o eprubetă, la analize, se mai bagă, pt 400ml în nici un caz!

Mi-am stors creierii și am mai cercetat printre cunoscuți, în ultimele ore, majoritatea ne-eligibili din cauza condițiilor care trebuiesc îndeplinite. Și nașa la fel, au mers oameni pentru el dar toți au fost eliminați.
Am un gust foarte amar în gură realizând tipul de motive stupide de care se agață unii oameni, ca să rămână în zona lor de comfort. Un tânăr, care avea exact gupa care trebuie (A2), mi-a spus că el merge la sală aproape zilnic și că nu se riscă să-i curgă sânge pe acolo pentru că are venele înțepate! Am incercat să plec de acolo cât mai repede, pentru a nu-mi ieși din gură diverse chestii pe care sa le regret apoi. I-am făcut o scurtă informare despre ce presupune a dona sânge și i-am spus să se gândească, să mă sune dacă vrea să facă o faptă bună, că tot vin Sărbătorile, nu-i mare lucru, doar de salvat o viață.

Nașul meu de căsătorie este un om extraordinar, atât de cald, de educat, de amuzant și înțelept. Nu știu dacă a donat vre-odată sânge, dacă a realizat importanța acestui gest, știu că acum este perplex în fața realității și că e trist realizând cum se sortează cine trăiește și cine nu.

Mă uit la unul dintre tablourile ieșite din mâinile lui de inginer, dăruite acum ceva ani, și mă gândesc la cum își organizează oamenii prioritățile în viață ...
Pe prispă
Nu vreau nimic, îmi plâng doar neputința.
Deocamdată s-a rezolvat nesperat: o cunoscută, despre care știam că este donator constant, a acceptat, ba chiar ea a avut inițiativa, să doneze pentru el. Ea este eroul meu personal, de astăzi. Săru'mâna Betty, să trăiești 100 de ani, fără reparații, și sper să nu ai nevoie niciodată, nici tu, nici ai tăi, de sângele ăla pe care îl donezi constant!

O să mai studiez  și o să mă lupt cu venele mele, poate le fac să iasă mai la suprafață ca să le găuresc :)

2 comentarii:

  1. Eu n-am putut dona niciodata. Pana sa am copii, n-am avut niciodata greutatea necesara (n-am sarit de 40 de kile ori astia spun minim 50) iar apoi, cand am sarit de 50 de kile, se pare ca nu am nivelul necesar de hemoglobina (astia cer minim 125 g/L iar eu n-am reusit niciodata sa sar de 124, cu indulgenta), nu sunt anemica dar n-am destul cat sa pot dona. Dar motivul cu "n-ai vene" mi se pare ciudat. Noi avem periodic (odata la 3 luni) clinica de donat la servici, toti care pot vin si doneaza, sunt in medie cateva sute de oameni care doneaza in zilele alea, si pentru ca am incercat de fiecare data sa donez si eu, am stat la coada acolo si le-am vazut pe toate. Si tot n-am auzit ca cineva sa nu poata dona pentru ca nu-i gaseste asistenta venele... In alta ordine de idei, ma bucur ca s-a rezolvat, e incredibil de frustrant sa vrei si sa poti sa faci ceva sa-ti ajuti un drag, si sa nu poti din cauza altora... :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prietena mea a ajuns abia azi la centrul de transfuzii (în prima zi era aglomerat tare, de miercuri au fost zile libere până la sfârșitul săptămânii). Ai să râzi i s-a spus că nu poate dona pentru că s-a îngrășat prea mult de la ultima donație până acum. Să aducă adeverință de la medic cum că e ok, și atunci i se recoltează!
      Altceva nu mai zic, nu mai pot ...

      Ștergere